Home / Fizică / Fizica elicoidală

Fizica elicoidală

Tags:  

Se numeşte Fizică elicoidală acel domeniu al Fizicii care studiază natura punând la baza studiului recurenţa formulelor lui Frenet şi principiul elicoidal al inerţiei.

Fizica elicoidală porneşte de la noţiuni fundamentale precum noţiunea de
corp, traiectorie, formule Frenet, parametru dinamic, etc. În Fizica elicoidală un punct material liber nu se deplasează rectiliniu şi uniform, ci se deplasează pe o elice, iar proprietăţile elicei dictează masa şi sarcina electrică asociate acelui punct material.
Un corp are masă în Fizica elicoidală pentru că nu se deplasează rectiliniu. Dacă s-ar deplasa rectiliniu, nu ar avea masă (şi nici energie).

Fizica elicoidală se confundă cu mecanica clasică atunci când facem ipoteza (aproximativă şi contradictorie) că o elice de ordin foarte mare este o dreaptă.


-Definiţii: Univers
-Se numeşte Univers orice sistem izolat.
Teoremă: Universul este unic.
Demonstraţie: reducere la absurd.

În practică, putem admite că un sistem finit oarecare este tocmai Universul, atunci când putem aproxima că mişcarea întregului este independentă de alte sisteme. Eroarea pe care o facem este cu atât mai mare cu cât sistemul ales este mai puţin cuprinzător. De exemplu, putem considera cu o bună aproximaţie că Universul este tocmai sistemul solar. Prin aceasta admitem că sistemul solar se deplasează cu parametrii dinamici constanţi.
-Energia, impulsul, momentul cinetic şi impulsul volumic ale unui sistem izolat se conservă. De aici rezultă că orice subsistem al Universului se mişcă în aşa fel încât parametrii dinamici ai Universului se conservă.
-Un sistem izolat nu pierde şi nu câştigă nimic. Toţi parametrii săi dinamici se conservă.
-Un sistem izolat se mişcă cu viteza luminii. De asemenea, poate că momentul cinetic propriu al unui sistem izolat ar putea fi considerat tocmai constanta lui Planck.
 

Postulate (sau vezi şi Axiomele Fizicii elicoidale) (unele provizorii, datorită echivalenţei sau subordonării lor cu alte postulate):

-cel mai important şi mai cuprinzător postulat al Fizicii elicoidale este următorul: traiectoria oricărui corp liber din Univers are raportul dintre curbură şi torsiune cobstant. Curbura este nenulă, iar torsiunea este nenulă. Acest corp se deplasează pe o  elice.
-orice corp se deplasează pe o curbă indefinit derivabilă. Dacă nu ar fi astfel, ar însemna că un corp se poate deplasa şi altfel decât prin contiguitate, respectiv, ar putea suferi variaţii infinite ale traiectoriei, ceea ce considerăm a fi imposibil.

-1). Există numai corpuri şi câmp.
-2). Centrul de masă al oricărui corp liber se deplasează pe o elice. Ordinul elicei furnizează informaţii despre masa corpului respectiv.
Acest postulat este echivalent cu următorul: orice traiectorie a unui corp are ordin finit.
-3). Există o mişcare absolută. Ea este o mişcare pe o elice circulară cu torsiunea şi curbura drept constante universale. Consider că acest postulat este fundamental pentru Fizica elicoidală. (Sâmbătă, 26 decembrie 2009, ora 14:20) Încep să mă îndoiesc de valabilitatea acestui postulat. Cred că ar trebui înlocuit cu un postulat care se rezumă doar la constanţa raportului dintre curbură şi torsiune, fără să impună şi constanţa torsiunii.

Sau am putea spune că unul dintre postulatele Fizicii elicoidale este-
-nu există decât curenţi electrici de deplasare în vid şi interacţiunile dintre aceştia.
-toate corpurile sunt alcătuite din corpuri care merg cu viteza luminii în vid pe o elice fundamentală (corpuri pe care le putem numi particule elementare).
-Viteza oricărui corp din Univers este constantă în modul, fiind egală cu viteza luminii în vid. În vid, viteza oricărui corp din Univers este constantă şi în direcţie şi în modul. Într-un mediu oarecare, direcţia vitezei variază.




Teoreme:
-Mişcarea rectilinie absolută (deci, pe o dreaptă cu torsiune nulă) este imposibilă (pentru că ar implica viteză infinită).
-poziţia unui punct material nu poate fi modificată decât transformări care modifică modulul poziţiei, curbura ei şi torsiunea ei. (rezultă din teorema de recurenţă a formulelor lui Frenet.)
-orice câmp poate acţiona doar perpendicular pe traiectorie. Rezultă ca o consecinţă din teorema de recurenţă care demonstrează că trecerea la un ordin superior se datorează numai variaţiei raportului.


Altele:

Având în vedere că mişcarea rectilinie absolută este imposibilă, transformările Lorentz trebuie reconsiderate.

Fizica elicoidală este ansamblul format de Definiţiile Fizicii elicoidale, Axiomele Fizicii elicoidale şi Teoremele Fizicii elicoidale.


Ceva conţinut pentru un eventual curs de Fizică elicoidală:
-consecinţe ale teoremei de recurenţă;
-definiţia structurii
-definiţia axei unei traiectorii.
-ceva teoremă de genul: pentru orice traiectorie există o altă traiectorie cu un ordin mai mic. Dreapta este o traiectorie de ordinul zero, elicea este o traiectorie de ordinul unu.
-cel mai bine ar fi să denumesc elicea de ordinul n şi să postulez că orice traiectorie posibilă este o elice de ordinul n.
-definire concepte;
-studiul presupunerilor mele;
-căutarea răspunsului la întrebările mele;
-concentrarea pe previziunile Fizicii elicoidale
-catastrofa ultravioletă explicată de faptul că frecvenţa creşte cu ordinul
-

-


    Post a comment

    Your Name or E-mail ID (mandatory)

    Note: Your comment will be published after approval of the owner.




     RSS of this page

    Written by:   Version:   Edited By:   Modified

    Un contor din 31 martie 2010

    contoare                                        
    contoare