| | | |
Home /
Listă cu presupuneri  Uploading ....
Mai jos găsiţi o listă cu presupunerile mele. Unele se completează reciproc, altele sunt repetiţia altora, dar şi mai grav, unele pot să le contrazică pe altele, iar acest fenomen trebuie evitat (cu ajutorul comentariilor voastre).
-(Miercuri, 16 iunie 2010). Orice corp liber se mişcă în jurul liniei de câmp magnetic de proximitate faţă de care se poate mişca în funcţie de masa pe care o are.
-(Luni, 5 aprilie 2010, ora 11:11). Sarcina electrică este masă variabilă, iar masa este impuls volumic.
-(Luni, 15 februarie 2010, ora 17:21). Poate că impulsul unui sistem este cel coliniar cu tangenta triedrului complementar al lui Frenet şi nu cel coliniar cu tangenta triedrului Frenet.
-(Duminică, 7 februarie 2010, ora 13:48): sarcina electrică a unui corp este dată de numărul de spire dintre două noduri consecutive ale traiectoriei pe care se deplasează corpul, iar semnul sarcinii este dat de semnul torsiunii traiectoriei.
-(Joi, 4 februarie 2010, ora 21:18): un corp în mişcare emite unde electromagnetice dacă şi numai dacă raportul dintre curbura traiectoriei sale şi torsiunea acelei traiectorii variază.
-putem deduce valoarea masei din valoarea momentului de inerţie. Asta ar duce la concluzia că masa unui corp depinde de direcţia în care este accelerat acel corp.
-în lume există numai curenţi electrici de deplasare şi nimic altceva. Acesta ar putea fi unul dintre postulatele puternice ale Fizicii elicoidale. Trebuie doar concretizat acest postulat, în sensul de a stabili ce formă au aceşti curenţi şi în ce măsură sunt ei curenţi alternativi. Mai trebuie văzut în ce măsură poate fi găsită o analogie între o pereche de corpuri şi un asemenea curent electric.
-liniile câmpului magnetic sunt curenţi electrici de deplasare perpendiculari (deci fără interacţiune) pe curentul care produce câmpul magnetic;
-se pare că în orice sistem izolat are loc o transformare spontană şi periodică a energiei cinetice în energie potenţială. Perioada transformării depinde de viteza de trecere a timpului în locul în care se află sistemul respectiv, iar amplitudinea transformării depinde de energia (masa) totală a sistemului respectiv. În termenii Fizicii elicoidale, perioada este dată de omega, iar masa este dată de lambda.
-probabil nu există decât forţe areolare (cupluri) şi forţe volumice, căci forţele (liniare) ar putea fi rezultatul unei combinaţii de forţe areolare şi forţe volumice. Această presupunere este sugerată de faptul că doi parametri (curbura şi torsiunea) sunt suficienţi pentru descrierea completă a unei traiectorii. De aici ar putea rezulta că nu poate fi modificat modulul impulsului, ci numai direcţia sa.
-curenţii electrici de deplasare în vid sunt curbe închise.
-1). Orice corp, indiferent de natura lui, produce un câmp electromagnetic ale cărui proprietăţi depind de proprietăţile traiectoriei pe care se deplasează corpul respectiv.
-2). Fermionul este un jet de rangul unu.
-3). Orice sistem se deplasează numai prin jeturi.
-4). Orice corp se deplasează pe o traiectorie cu torsiunea maximă.
-5). Orice corp în mişcare este un curent electric.
-6). Oricărui corp îi putem asocia patru puncte materiale necoplanare.
-Cred că lumina emisă de Soare (şi de orice altă stea) pe la poli diferă mult de lumina emisă pe la ecuator.
-Nu cumva spaţiul fizic este tridimensional tocmai datorită recurenţei triedrului lui Frenet? Presupun că răspunsul este afirmativ. Iar aceasta ar implica existenţa unei recurenţe şi în cazul legilor de conservare.
-Poate că radiaţia unui corp este emisă pe la unul dintre poli şi este absorbită pe la celălalt pol.
-Orice corp este alcătuit numai din curenţi electrici de deplasare în vid. Orice sarcină electrică este curent electric văzut de un observator care se mişcă paralel cu acel curent electric. Dacă ne mişcăm paralel cu un curent electric, vedem un câmp magnetic constant în timp şi un câmp electric constant în timp. O spiră parcursă de curent electric văzută de un observator faţă de care spira se roteşte devine o spiră încărcată electric. Dacă ne mişcăm perpendicular pe curentul electric, vom constata un câmp magnetic variabil în timp.
-S-ar părea că impulsul volumic este masa de repaus, iar energia cumulează impulsul volumic, impulsul şi momentul cinetic.
-Volumul lichidelor este constant deoarece şi impulsul lor volumic este constant.
-Prin încălzire corpurile se dilată deoarece creşte impulsul lor volumic.
-(1006261757) Nu ştiu ce m-a apucat, dar mă gândesc să postulez că orice vector este variabil în timp, dacă nu în modul, cel puţin în direcţie, deci precesează. Şi mă mai gândesc să postulez chiar şi faptul că toţi vectorii au aceeaşi viteză unghiulară de precesie, deşi mi se pare destul de bizar.
-(1006262015) Modulele vectorilor tind să varieze cât mai puţin, lăsând loc variaţiilor de direcţie ale vectorilor.
-(1007191114) Câmpul gravitaţional produce variaţie de impuls, câmpul magnetic produce variaţie de moment cinetic, iar câmpul electric produce variaţie de impuls volumic.
-(1007210856) Un câmp gravitaţional staţionar central sau uniform menţine constant momentul cinetic al oricărui corp din acel câmp. Un câmp magnetic staţionar şi cu aceeaşi axă sau uniform menţine constant impulsul volumic al oricărui corp din acel câmp. Câmpul gravitaţional central şi staţionar nu poate modifica momentul cinetic pentru că produce forţe centrale. Câmpul magnetic axial şi staţionar nu poate modifica impulsul volumic pentru că produce cupluri coaxiale. În cazul câmpului gravitaţional, forţa depinde de pătratul distanţei la centru. În cazul câmpului magnetic, cuplul depinde de distanţa până la axa centrală.
-(1007210906) Câmpul magnetic produce cupluri coliniare cu inducţia magnetică din acel loc.
-(1008222209) Câmpul gravitaţional modifică viteza liniară a corpurilor, câmpul magnetic modifică viteza lor areolară, iar câmpul electric modifică viteza volumică. (1008230824) Modulul acestor viteze poate fi modificat doar în salturi. Saltul se produce când unghiul atinge 45o. Până când acest unghi nu atinge 45o, energia acumulată este de natură potenţială şi constă doar în modificarea direcţiei. Însă la atingerea acestui unghi, nu se mai poate acumula în continuare energie potenţială şi se trece la transformarea energiei potenţiale acumulate în energie cinetică şi la o descărcare a energiei potenţiale şi la o reluare a unui asemenea ciclu.
-(1010071053) Orice linie de câmp magnetic este o curbă închisă din spaţiu parcursă de un punct fizic. Deci, putem spune că o linie de câmp magnetic este o porţiune dintr-un corp apărut în urma ciocnirii plastice dintre un punct fizic şi Univers. -(1010241425) Un câmp magnetic neuniform modifică raportul dintre curbură și torsiune. -(1102181837) Câmpul gravitaţional nu modifică impulsul unei comete, ci modifică modulul vitezei sale (şi implicit masa cometei).
-(1103101115) Într-un sistem aflat în echilibru nu mai există ciocniri plastice, ci doar ciocniri elastice. În sistemul solar există puţine ciocniri plastice pentru că sistemul este aproape de echilibru.
-(1103111402) Sarcina electrică este proporţională cu logaritmul lancretianului.
-Problema cu această ipoteză este că dacă lancretianul este negativ ar rezulta că sarcina electrică a antimateriei (că ziceam că antimateria are lancretian negativ) ar fi un număr complex, ceea ce nu-mi convine încă.
-(1103140945) Dacă viteza liniară nu poate fi constantă în modul, atunci este constantă viteza areolară în modul. Dacă nici viteza areolară nu poate fi constantă în modul, atunci rămâne constantă măcar viteza volumică.
-(1103142009) Viteza volumică a corpurilor din sistemul solar este aproape constantă. Această afirmaţie ar putea fi o altă lege a lui Kepler, dacă nu cumva este chiar ce-a de-a treia lege. Rămâne de văzut dacă fiecare corp din sistemul solar are aceeaşi viteză volumică.
-(1103281015) Liniile de câmp magnetic formează un unghi constant cu liniile de curent electric care produce acele linii.
-(1105042346) Un corp care se roteşte în câmp gravitaţional produce câmp magnetic.
-(1105051436) Catastrofa ultravioletă nu are loc pentru că sunt foarte puţini atomi cu traiectorie foarte complicată.
-(1109270910) Probabil, inerţia se manifestă nu prin tendinţa ca impulsul să nu varieze, ci prin tendinţa ca lancretianul să nu varieze! Mai rămâne să vedem dacă nu cumva tendinţa este şi mai concretă, anume de a menţine lancretianul nu doar constant, ci chiar egal cu unitatea!
-(1110042253) Suntem în „zona solidă” a Galaxiei, căci în vecinătatea noastră stelele au viteze foarte mici faţă de noi.
-(1110300958) Orice curbă se descompune într-o serie de curbe de ordin finit. O asemenea descompunere este asemănătoare cu descompunerea Taylor sau Fourier a unei funcţii.
-(1110301000) Prin centrele de masă ale fiecăror corpuri posibile trece una şi aceeaşi curbă.
-(1110301001) Natura duală corpuscular-ondulatorie a corpurilor se datorează faptului că acestea se mişcă pe elice.
-(1111072208) Există un singur tip de tahioni: aceia care se deplasează cu viteză infinită.
-(1111150848) Torsiunea este masă.
-(1111210726) Câmpul gravitaţional produce forţe centrale, iar câmpul magnetic produce forţe Coriolis.
-(1111211146) A fi încărcat electric şi a te mişca rectiliniu este echivalent cu a fi neutru şi a te mişca pe o elice.
-(1112131340) Există un punct comun tuturor curbelor fizice din Univers. S-ar părea că el este tocmai observatorul.
-(1112131519) Între dreaptă şi elice este curba plană. Doar că dreapta şi curba plană sunt curbe degenerate, incomplete. De aci ar mai rezulta că un punct material vrea întâi să meargă pe o dreaptă (curbă cu tangenta constantă), apoi pe un cerc (curbă cu binormala constantă), apoi pe o elice (curbă cu tangenta de ordinul 2 constantă), iar procesul se repetă mai departe.
-(1112182032) Un magnet este un corp neutru cu moment cinetic propriu nenul.
-(1201021453) Cu cât temperatura unui corp este mai mare, cu atât corpul respectiv conţine mai multe corpuri care se deplasează pe traiectorii de ordin mare. Aceasta explică radiaţia corpului negru deoarece frecvenţa (modulul vectorului lui Darboux) creşte cu ordinul.
-(1201102153) Dreptele geometrice au torsiunea nulă, iar dreptele fizice au torsiunea nenulă. Am mai putea spune şi că dreptele fizice sunt curenţi electrici de deplasare. Torsiunea nenulă a dreptelor fizice poate fi corelată şi cu faptul că trece timpul. Doar că atunci suntem nevoiţi să admitem că timpul trece la fel pentru toate dreptele din sistem.
-(1202162101) Un corp liber se mişcă pe o elice de un anumit ordin. Fotonii în vid se mişcă pe o elice de ordin nul. În alt fel de mediu, fotonii nu se mai mişcă rectiliniu.
-(1203050823) Asocierea elicoidală se datorează descărcărilor electrice, fulgerelor. Fulgerele „aranjează” energiile în sistem. Electronul asociat cu nucleul emite fulgere şi se descarcă electric.
-Dar dacă electronul este descărcat electric în atom, atunci ce forţă îl mai menţine pe orbita circulară?
-Răspuns: forţa gravitaţională. Dar atunci cum obţinem constanta lui Rydberg?
-(1203101221) Am putea presupune că un corp este prin definiţie un ansamblu de patru puncte materiale necoplanare.
-(1203121240) Componentele masive din centrele sistemelor sunt mai fierbinţi şi sunt încărcate electric pozitiv. Deci, curentul electric este echivalent cu un flux de căldură. Aces proces este unul foarte general, atât de general încât poate fi aplicat şi fenomenelor microscopice, deci nucleul atomic este încărcat pozitiv pentru că este mai fierbinte. (Ideea mi-a venit în urma mesajului postat de Cristian pe forum.)
-Atunci ar însemna că un contact termic este echivalent cu un contact electric şi reciproc.
-Mai trebuie să ţinem seama de faptul că nu există sarcini electrice individuale, ci doar în dipoli.
-(1203191340) Atunci, cum nu există sarcini electrice singure, ci doar dipoli electrici, ar putea însemna că un sistem este alcătuit din sarcini electrice doar dacă sistemul are părţi mai fierbinţi decât alte părţi.
-Rămâne să vedem atunci în ce măsură există o legătură între corpul cald şi corpul încărcat pozitiv, să vedem dacă încălzirea se cuantifică şi ea aşa cum se cuantifică şi sarcina electrică.
-Deci şi protonul este încărcat pozitiv pentru că este mai cald decât electronul. (1203201758) Dar asta se întâmplă doar dacă electronul este scos din atom, altfel atomul este neutru, adică toate părţile sale au aceeaşi temperatură. Deci, dacă ar fi aşa, atunci scoaterea electronului din atom are loc cu creşterea temperaturii nucleului şi scăderea temperaturii electronului.
-(1203311001) Se poate demonstra teorema lui Fermat cu ajutorul teoremei de recurenţă. Pentru că şi enunţul teoremei lui Fermat poate fi pus în legătură cu teoria curbelor.
-Putem scrie  . Deci, trebuie să arătăm, de fapt, că soluţiile p şi q ale ecuaţiei  nu pot fi raţionale pentru puteri mai mari decât 2.
-(1204011049) Avem aici  .
-Având în vedere că atât p, cât şi q sunt subunitari, putem scrie că p=1-a şi q=1-b, unde a şi b trebuie să fie raţionali subunitari. Atunci obţinem  . Dar  .
-Sau notăm cu  şi  .
-Sau  .
-(1204191302) Plasma conţine particule pentru care nu se conservă nici masa, nici impulsul, nici momentul cinetic şi nici impulsul volumic. Gazul conţine particule pentru care se conservă doar masa, dar nu se conservă impulsul, nici momentul cinetic şi impulsul volumic. Lichidele conţin particule pentru care se conservă masa şi impulsul dar nu se conservă momentul cinetic şi impulsul volumic. Solidele conţin particule pentru care se conservă masa, impulsul şi momentul cinetic, dar nu se conservă impulsul volumic. Substanţele suprafluide conservă toţi aceşti parametri dinamici, inclusiv impulsul volumic.
-(1204222002) Dacă o elice de ordinul n este închisă atunci sunt închise şi elicele de ordin adiacent.
-(1204292122) Fermionii au impulsul constant, dar momentul cinetic variabil, iar bosonii au momentul cinetic constant, dar impulsul variabil.
-(1205091016) Se pare că există o legătură profundă între proprietăţile curbelor închise care trec prin origine, mişcarea baricentrelor corpurilor dintr-un sistem fizic şi proprietăţile combinaţiilor afine. Asta înseamnă că este posibil ca suma ponderilor dintr-un sistem de corpuri să fie egală cu unitatea. Într-un asemenea context, independenţa afină a sistemelor fizice poate fi echivalentă cu izolarea lor, iar dependenţa afină poate fi echivalentă cu interacţiunea lor.
-(1205210506) Un sistem aflat în echilibru termodinamic conţine numai particule care se deplasează pe traiectorii închise.
-(1205210507) Există două tipuri mari importante de mişcare: una în care lancretianul este constant şi darbuzianul periodic şi alta în care darbuzianul este constant, iar lancretianul este periodic. În ambele cazuri, torsiunea este periodică. -(1206231223) Probabil, masa este o mărime fizică vectorială, doar că acest lucru s-ar manifesta doar la nivel microscopic. -(1206241757) Probabil, lancretianul oricărui corp este un număr raţional. -(1207132211) Pesemne că un câmp magnetic ne arată ce ordin are lancretianul constant. -(1207132212) Poate că liniile câmpului magnetic sunt curbele închise parcurse de tahioni.
-(1206271326) Probabil, masa este dată de torsiune. Luxonul care merge în linie dreaptă are masa dată de viteza de rotaţie a triedrului său Frenet. Triedrul Frenet al luxonului se roteşte în jurul tangentei.
- Să ne imaginăm un luxon care se deplasează pe un segment. Curbura lui este nulă, deci şi lancretianul. Rămâne că modulul vectorului lui Darboux este egal cu torsiunea. Momentul cinetic al luxonului ar fi variabil. La fel şi impulsul. Aşadar, e necesară prezenţa a încă unui luxon. De aceea ar trebui mereu să studiem doar perechi.
- Ne interesează astfel o pereche de luxoni şi admitem că impulsul şi momentul cinetic total sunt nule. E posibil ca cei doi luxoni să aibă mase diferite. Spunem de aceea că masa depinde de frecvenţă aşa cum se ştie şi chiar putem postula asta. Deci, putem postula că masa este proporţională cu torsiunea traiectoriei. Să analizăm consecinţele acestui postulat.
- Deci, postulăm că masa unui luxon depinde de parametrii traiectoriei sale în modul următor
 . Deci masa este proporţională cu darbuzianul, nu cu torsiunea. Se pare, aşadar, că un luxon care se deplasează pe o elice închisă are masa variabilă. Putem spune în alte cuvinte că masa este modulul torsiunii complexe. Atunci e posibil să ne apropiem de a presupune că parametrul proporţional cu celălat element important al unui număr complex, unghiul, este sarcina electrică.- De aici rezultă că impulsul, care este
 , este de fapt  . Aşadar, impulsul este cel proporţional cu torsiunea, nu masa.
- Dar oare care dintre cele două presupuneri este mai generală, mai independentă de situaţiile particulare?
- Rămâne să vedem cum putem extrage un cuadrivector din mărimile traiectoriei. Ştim că energia şi impulsul constituie un cuadrivector. Deci tot cuadrivector constituie şi masa şi impulsul. Deci, cuadrivectorul este
 . Deci, mai departe avem  . S-ar părea, deci, că curbura este un invariant relativist.
(1207242039) Există numai două tipuri de curbe: cerc şi dreaptă. Un mobil parcurge simultan un cerc şi o dreaptă. • (1207242042) Orice corp din Univers este un punct material sau un ansamblu de puncte materiale. • -(1207242043) Orice corp din Univers are un baricentru principal (care coincide cu punctul material dacă corpul este un punct material) şi o serie de baricentre subordonate. • (1207242045) Aş putea postula că pentru orice sistem izolat baricentrul principal este în repaus. Dacă baricentrul principal al unui sistem se mişcă, atunci sistemul nu este izolat, ci face parte dintr-un alt sistem mai mare al cărui baricentru este în repaus. Sau mai degrabă aş putea postula că impulsul principal este constant. Dar asta se ştie deja şi se poate folosi. -(1208061054) Probabil, intensitatea câmpului gravitaţional este derivata inducţiei magnetice a unui curent electric rectiliniu. Asta ar putea însemna că inducţia magnetică ar putea fi echivalată cu potenţialul gravitaţional şi reciproc. Atunci câmpul magnetic ar fi integrala potenţialului gravitaţional.
-(1211251448) Deoarece există numai forţe perpendiculare pe traiectorie, nu există câmp gravitaţional şi există doar câmp electromagnetic. Mai precis, câmpul magnetic este responsabil de existenţa forţelor perpendiculare pe traiectorie, iar câmpul electric este responsabil de existenţa mişcărilor pe traiectorii neplane. Aceasta este echivalent cu presupunerea că intensitatea câmpului magnetic este proporţională cu curbura traiectoriilor, iar intensitatea câmpului electric este proporţională cu torsiunea traiectoriilor.
-(1302140626) Putem construi o Fizică pe deplin coerentă dacă pornim de la presupunerea că lumea este alcătuită numai din curenţi electrici de deplasare închişi, de lungime finită, ce se deplasează pe circuite infinit de subţiri, deci fără grosime. -Asta înseamnă că toate corpurile din jurul nostru sunt alcătuite din curenţi electrici de deplasare. -Într-o asemenea teorie am avea că inducţia magnetică produsă de un anumit curent este coliniară cu vectorul lui Darboux asociat.
-(1303121000) Mişcarea pe o elice închisă este echivalentă cu mişcare pe o elipsă al cărei plan se roteşte periodic în jurul dreptei ce uneşte focarele elipsei, iar perioada de rotaţie a planului este comensurabilă cu perioada de rotaţie pe elipsă. -(1308131652) Lumina este un flux de luxoni ce se deplasează pe o elice circulară foarte subţire. În vid curbura acestei elice este nulă. În rest ea este nenulă. -(1308300836) Electronul este orice corp uşor al cărui darbuzian scade.
-(1401220918) Orice sistem de referinţă cartezian se roteşte (cu o viteză unghiulară dependendă de modul în care curge timpul în acel loc).
-(1402140821) Frecarea introduce forţe perpendiculare pe traiectorie, nu paralele cu traiectoria. -(1405281605) Există o dreaptă comună tuturor corpurilor din sistem. Orice abatere este faţă de această dreaptă. Altfel spus, toate corpurile dintr-un sistem au aceeaşi dreaptă generalizată. -(1412250951) Un corp este încărcat electric dacă darbuzianul său variază. Dacă darbuzianul scade, corpul are sarcină negativă. Dacă darbuzianul crește, corpul are sarcină pozitivă. -(1704300609) Probabil, există nu doar un moment cinetic minim (constanta de acțiune), ci și un impuls minim (nu doar rotație minimă, ci și translație minimă). Această ipoteză ar explica de unde există atâta mișcare în Univers. Sau poate că impulsul minim trebuie înlocuit cu constanta c, cu viteza maximă.
|
|
|
| | | |
|
