Viteza luminii este o sintagmă folosită adesea pentru a semnifica viteza cu care se propagă undele electromagnetice în vid. Importanţa acestui concept este uriaşă pentru evoluţia Ştiinţei şi impune tratarea lui separată.
Cea mai importantă proprietate a vitezei luminii este faptul că nu depinde de starea de mişcare a observatorului care o măsoară, fiind una dintre constantele universale. Acest fapt a fost constatat experimental de către fizicienii
Michelson şi Morley printr-un experiment celebru de o fineţe deosebită
(care a impus oprirea circulaţiei autovehiculelor), capabil să măsoare
efecte de ordinul doi, adică valori ale raportului
relativ la mişcarea Pământului cu o viteză de aproximativ v=30 km\s prin sistemul solar.
Acest fapt este atât de greu de înţeles şi de acceptat, încât marele fizician Albert Einstein nu a primit premiul Nobel pentru teoria relativităţii (care postula constanţa vitezei luminii în vid), ci pentru explicarea legilor efectului fotoelectric. Fiind greu de înţeles, este şi greu de dedus, aşadar nici până în prezent nu există o teorie din care să rezulte logic acest fapt constatat experimental.