Există
o singură mare diferenţă între Fizica elicoidală şi Fizica actuală. Din
aceasta derivă toate celelalte. Voi discuta mai jos despre ea.
Ştim
că unei traiectorii îi putem asocia triedrul lui Frenet (dat de
versorii tangentă, normală şi binormală) şi îi mai putem asocia vectorul
lui Darboux (dat de 
).
În acest context, Fizica actuală consideră că impulsul unui corp este
proporţional (şi deci paralel) cu tangenta la traiectorie, adică cu
versorul 
.
Ei
bine, Fizica elicoidală spune că, dimpotrivă, impulsul unui corp nu
este proporţional cu tangenta la traiectorie, ci tocmai cu vectorul lui
Darboux! Mai exact, în Fizica elicoidală, impulsul unui corp (pe care îl
putem numi impuls elicoidal) este tocmai produsul dintre constanta lui Planck şi vectorul lui Darboux. Adică, avem 
. Aceasta este singura
deosebire fundamentală dintre cele două teorii! Toate celelalte noţiuni
trebuie adaptate la această deosebire. De exemplu, forţa elicoidală va
fi derivata în raport cu timpul a impulsului elicoidal.
Observăm
că dacă torsiunea traiectoriei este uriaşă (sau curbura foarte mică),
atunci impulsul elicoidal devine aproape paralel cu impulsul
(neelicoidal), iar distincţia dintre cele două mărimi fizice vectoriale
devine imposibilă. Acesta este cazul corpurilor macroscopice, a căror
masă este uriaşă. Pentru corpurile microscopice, distincţia începe să
capete contur din ce în ce mai evident, pe măsură ce unghiul dintre
versorul tangentă şi vectorul lui Darboux creşte.
Să mai observăm că forţa elicoidală este de două tipuri: forţă care modifică numai modulul impulsului elicoidal (deci numai darbuzianul 
, constanta lui Planck fiind o constantă) şi forţă care modifică numai direcţia impulsului elicoidal, deci forţă care abate traiectoria de la forma ei de elice (fapt care se poate obţine numai modificând lancretianul, adică 
). Aşadar, forţele elicoidale sunt doar de două tipuri: forţe darbuziene şi forţe lancretiene.
Uploading ....