Dipolul gravitaţional este un corp realizat dintr-o pereche de alte corpuri dintre care unul are masa pozitivă, iar celălalt are masa negativă şi egală în valoare absolută.
Masa pozitivă a dipolului atrage spre ea (corpul cu) masa negativă, iar masa negativă a dipolului respinge dinspre ea masa pozitivă. Drept urmare, dipolul va avea o acceleraţie nenulă orientată dinspre masa negativă înspre masa pozitivă.
Aceste caracteristici ale dipolului pot fi formalizate cantitativ dacă introducem două mărimi fizice care pot caracteriza dipolul: lungimea dipolului şi masa acestuia. Lungimea dipolului este distanţa care separă cele două mase ale dipolului, iar masa dipolului este numărul scalar care ne spune ce valoare absolută are una dintre mase.
Ne putem gândi să asociem un vector orientat dipolului, care să pornească din masa negativă şi să se termine în masa pozitivă. Atunci, dipolul gravitaţional ar putea fi considerat un cuplu de mărimi fizice, dintre care o mărime fizică scalară ce reprezintă valoarea absolută a masei uneia dintre componentele dipolului, iar cealaltă mărime fizică ar fi vectorială şi ar avea dimensiunile unei lungimi. Rezultatul ar fi un fel de cuaternion, adică un cuplu format dintre un scalar şi un vector.
Mai departe, având în vedere faptul că cele două mase ale dipolului sunt egale şi opuse, putem bănui că centrul de masă al dipolului se află pe dreapta care uneşte cele două mase, dar nu ştim exact unde se află acest centru. Altfel spus, centrul de masă al dipolului poate fi oriunde pe dreapta suport a dipolului. Această nedeterminare ne obligă să facem o convenţie artificială privind poziţia centrului de masă al dipolului. Din păcate, nedeterminarea cu privire la poziţia centrului de masă al dipolului este şi mai mare, pentru că nu ştim nici măcar dacă centrul de masă al dipolului se află pe dreapta suport sau în afara ei.
Uploading ....