-(1101042114)
Pornim de la un sistem finit de puncte materiale. Ne interesează
mişcarea baricentrelor sale, energiile implicate, restricţiile care se
impun într-o asemenea mişcare. În ce măsură elicele de mişcare au
curbura egală cu torsiunea? Ce câmpuri apar dacă această condiţie nu
este îndeplinită?
-(1101042119) Probabil, torsiunea tinde să se anuleze. Atunci ar exista
două tipuri de tendinţe de anulare a torsiunii, una care să mărească
raportul dintre curbură şi torsiune (lancretianul), iar cealaltă care să
micşoreze lancretianul. Tendinţa de mărire a lancretianului s-ar
manifesta ca o atracţie, iar tendinţa de micşorare a lancretianului s-ar
manifesta ca o respingere. Probabil că tendinţa de anulare a torsiunii
are efecte electromagnetice. Mai precis, în absenţa câmpurilor
electromagnetice, torsiunea este instantaneu nulă. Asta înseamnă că
valoarea torsiunii ne spune totul despre câmpul care o produce.
-(1101042125) Dar nu doar torsiunea trebuie să tindă să se anuleze, ci
şi curbura. În absenţa câmpurilor (gravitaţionale?), curbura este
instantaneu nulă. Asta înseamnă că valoarea curburii spune totul despre
câmpul care o produce.
-(1101042144) Înseamnă că într-un sistem liber de particule, curbura
totală şi torsiunea totală trebuie să fie nule. Trebuie văzut ce
înseamnă curbură totală şi torsiune totală. Oare curbura totală este
suma curburilor, iar torsiunea totală este suma torsiunilor?
-(1101042147) Probabil, un corp cu torsiunea mai mare decât curbura este
încărcat electric opus faţă de un corp cu torsiunea mai mică decât
curbura. Asta ar putea însemna că un corp este neutru din punct de
vedere electric dacă torsiunea este strict egală cu curbura. Altfel
spus, corpurile sunt încărcate electric într-un sens dacă lancretianul
lor este supraunitar şi sunt încărcate electric în sens opus dacă
lancretianul lor este subunitar, în valoare absolută. Semnul
lancretianului ne dă probabil distincţia dintre materie şi antimaterie.
-(1101042159) Atât curbura, cât şi torsiunea pot fi anulate ambele prin
mărirea la infinit a pasului elicei tangente. Înseamnă că tendinţa
generală de mişcare va fi ca pasul elicei tangente să crească
necontenit. Următoarea tendinţă va fi ca raza elicei tangente să devină
egală cu pasul ei. Prin aceasta, în mişcarea sa, corpul va fi însoţit de
două tendinţe, una de mărire a pasului şi alta de menţinere a razei
egală cu pasul.