-(1101042114)
 Pornim de la un sistem finit de puncte materiale. Ne interesează 
mişcarea baricentrelor sale, energiile implicate, restricţiile care se 
impun într-o asemenea mişcare. În ce măsură elicele de mişcare au 
curbura egală cu torsiunea? Ce câmpuri apar dacă această condiţie nu 
este îndeplinită?
-(1101042119) Probabil, torsiunea tinde să se anuleze. Atunci ar exista 
două tipuri de tendinţe de anulare a torsiunii, una care să mărească 
raportul dintre curbură şi torsiune (lancretianul), iar cealaltă care să
 micşoreze lancretianul. Tendinţa de mărire a lancretianului s-ar 
manifesta ca o atracţie, iar tendinţa de micşorare a lancretianului s-ar
 manifesta ca o respingere. Probabil că tendinţa de anulare a torsiunii 
are efecte electromagnetice. Mai precis, în absenţa câmpurilor 
electromagnetice, torsiunea este instantaneu nulă. Asta înseamnă că 
valoarea torsiunii ne spune totul despre câmpul care o produce.
-(1101042125) Dar nu doar torsiunea trebuie să tindă să se anuleze, ci 
şi curbura. În absenţa câmpurilor (gravitaţionale?), curbura este 
instantaneu nulă. Asta înseamnă că valoarea curburii spune totul despre 
câmpul care o produce.
-(1101042144) Înseamnă că într-un sistem liber de particule, curbura 
totală şi torsiunea totală trebuie să fie nule. Trebuie văzut ce 
înseamnă curbură totală şi torsiune totală. Oare curbura totală este 
suma curburilor, iar torsiunea totală este suma torsiunilor?
-(1101042147) Probabil, un corp cu torsiunea mai mare decât curbura este
 încărcat electric opus faţă de un corp cu torsiunea mai mică decât 
curbura. Asta ar putea însemna că un corp este neutru din punct de 
vedere electric dacă torsiunea este strict egală cu curbura. Altfel 
spus, corpurile sunt încărcate electric într-un sens dacă lancretianul 
lor este supraunitar şi sunt încărcate electric în sens opus dacă 
lancretianul lor este subunitar, în valoare absolută. Semnul 
lancretianului ne dă probabil distincţia dintre materie şi antimaterie.
-(1101042159) Atât curbura, cât şi torsiunea pot fi anulate ambele prin 
mărirea la infinit a pasului elicei tangente. Înseamnă că tendinţa 
generală de mişcare va fi ca pasul elicei tangente să crească 
necontenit. Următoarea tendinţă va fi ca raza elicei tangente să devină 
egală cu pasul ei. Prin aceasta, în mişcarea sa, corpul va fi însoţit de
 două tendinţe, una de mărire a pasului şi alta de menţinere a razei 
egală cu pasul.